joi, 28 ianuarie 2010

morning, keep the streets empty for me


there's no room for innocence

take me home before the storm



primele raze de lumină abia pătrundeau prin jaluzele. camera ramăsese încremenită în propiul haos şi părea că va rămâne aşa, indiferentă la trecerea timpului. dezordinea şi adunătura de obiecte stranii de pe covor completau tabloul unei nopţi-dezastru. pahare pe jumătate golite, vărsate sau lăsate la întâmplare, desene ciudate pe pereţi, tuburi de pastile şi sticle de vin, resturi de ţigări şi fel de fel de sticluţe şi borcănele aruncate aiurea.... pe fotoliul învechit şi pe jumătate dezmembrat stătea aruncat un televizor ce rula încontinuu acelaşi program de ştiri. într-un colţ se desluşea o grămăjoară ciudată formată din pene, creioane şi panglici colorate. pe măsură ce lumina îşi făcea loc în cameră, dezvăluind proporţiile dezordinii, puteai vedea pe un scaun o siluetă ciudată ce stătea în picioare cu capul plecat, cu mâinile întinse, murmurând un fel de descântec nedesluşit. era un tablou straniu. să vezi ciudăţenia aceea stând în faţa ferestrei deschise, dând piept cu gerul de afară, prinsă cu totul în propria transă.

păstrând acelaşi ritm al mişcarilor ritualice şi îngânând necontenit ciudatul cântec silueta s-a întors cu faţa către răsărit. a ridicat mâinile înspre tavan, privind la portretul desenat pe tavan. în clipa următorare s-a aprins în jurul scaunului un cerc de lumânări albe, iar cântecul murmurat s-a auzit tot mai tare, în timp ce de afară se pornise un vânt năprasnic. cu cât vârtejul se înteţea, muzica se auzea tot mai clară şi mai pătrunzătoare......

primele raze de lumină abia pătrundeau prin jaluzele.bărbatul de pe canapea s-a trezir şi a început să privească buimăcit prin cameră. s-a uitat la ceas, a închis televizorul şi a plecat, lăsând camera pradă liniştii şi monotoniei.



i will never disappear

forever i'll be here...........