wrong!

din seria "De ce înghiţi cu noduri?" vă prezentăm: warning fail. ştiam eu ca pecsi nu e bun de nimic, dar nici chiar aşa. sursa

poate cineva avea în cap piesa asta. altfel, nu-mi explic.

s-aveţi poftă!

i don't care, i don't care.....

piesa de chill a săptămânii.am nevoie de un hamac şi o limonadă. în rest...totul e ok.

lust for life

Choose life.Choose a job. Choose a career.Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life...

Overdose of vitamins

nu trebuie să te îngrijoreze nimic. de asta se ocupă canalele media. au grijă să îţi toarne în urechi tot discursul despre facilităţi, oportunităţi, merite, şanse, câştiguri, avantaje, bonusuri, oferte, promoţii, reduceri, noutăţi, trenduri etc, şi toate,n-o să îţi vină să crezi, DOAR PENTRU TINE!

tu trebuie să-ţi vezi de ale tale. salută-ţi vecinii dimineaţa, vizitează-ţi părinţii odată pe săptămână, sărută-ţi iubita înainte de plecare, întâlneşte-ţi prietenii, spune-le ultimele glumiţe, mănâncă sănătos, nu face excese, nu consuma alcool sau substanţe interzise, fă mişcare de două ori pe săptămână, nu fuma, nu pierde nopţi. dacă îndeplineşti toate aceste condiţii nu vei ajunge niciodată în situaţia de mai sus.nu vei ajunge un rebut al societăţii. nu vei fi privit cu dojană. nu vei fi criticat cu asprime.şi mai ales nu vei realiza nicicând cât de strâmt e cercul în care alergi. şi nu vei avea nici măcar regretul ca viaţa a trecut pe lângă tine. asta pentru că toţi din jurul tău vor fi mulţumiţi de tine. pentru că singurul tău drog au fost banii. imaginează-ţi doar.....

confused

eşti prea ocupat să te întrebi măcar ce-ai face dacă ai fi pus în situaţia de a nu mai avea acces la doza de fericire. te consideri norocos pentru faptul că nu o să fii in stadiul ăsta niciodată. asta fără să relizezi că eşti deja acolo. asta pentru că de ani buni nu îţi mai poţi contura viitorul fără să îţi planifici riguros resursele financiare. munca ce te robotizează este calea spre banii ce îţi asigură traiul îndestulat şi liniştea momentelor de relaxare. momente în care te gandeşti mereu la oportunităţi de a face mai mulţi bani.mai mulţi bani....mai puţin timp. dar e un sacrificiu care merită. oare?

mai multă muncă, mai mult timp petrecut la serviciu,mai puţin timp petrecut acasă, mai multe certuri,mai multă oboseală, mai mult stres....dar ce contează? tu eşti fericit până la urmă. nu depinzi decât de tine. şi de banii pe care TU îi câştigi. preferi să nu te întrebi niciodată ce s-ar intâmpla dacă într-o zi ai ceda pur şi simplu. şi nu te întrebi pentru că eşti prea bine construit.esti exact cum ar trebui sa fii pentru a te încadra în parametrii normali.

this is your kingdom...

"în cetatea dreptăţii tale poţi fi ucis. învins, însă, niciodată."(N.Iorga)

imaginează-ţi că accesul la singurul drog căruia te-ai lăsa vreodată pradă, ţi-ar fi blocat. desigur...vom lăsa la o parte faptul că nu poţi rezona cu ideea de a fi dependent de ceva, şi mai ales de un drog. cum ar putea viaţa ta ordonată să se transforme brusc într-un haos, într-un labirint ameţitor şi fără cale de iesire. asta nu ţi se poate întâmpla ţie. tu nu ai cum să devii dependentul fără ajutor.tu esti modelul oricărei societăţi.

eşti persoana aceea punctuală, informată,eficientă,politicoasă,ambiţioasă,devotată,generoasă,organizată.....şi câte şi mai câte. te implici în campani sociale atât cât sa-ţi linişteşti conştiinţa. donezi 2% şi te simţi mai curat sufleteşte. uneori,când ai o situţie mai complexă de clarificat te mai duci şi pe la biserică. te distrezi în limitele bunului simţ. te faci praf de trei ori pe an, de la o vreme încoace. de ziua ta, a prietenei tale şi de Revelion. în rest te împarţi între muncă şi casă, între muncă şi planuri pentru cele zece zile de concediu pe care le vei primi la sfârşitul verii, între muncă şi mofturile prietenei tale, între muncă şi aşteptările şefilor, între muncă şi ceea ce ai fi vrut să fii de fapt.

the end of a useless road

acum stateau cu toţii şi îşi dădeau cu părerea savurând din plin orice element nou. unii au început sa ţeasă poveşti fanteziste în legătură cu viaţa şi trecutul acestui om ciudat. într-un final cineva a reusit să dea de fiul său. l-a sunat, iar acesta a apărut neaşteptat de repede.
atunci când a intrat pe uşă, s-au dat cu toţii la o parte însoţindu-i trecerea cu şoapte si priviri cercetatoare. ajuns în cameră nu a făcut nimic altceva decât să ridice pentru câteva secunde pătura cu care era acoperit tatăl său. a aruncat apoi o privire scurtă în jur, examinând încăperea ce avea acum un aspect sinistru. scrumiere şi mucuri de ţigări peste tot, câteva sticle golite într-n colţ, şi alte câteva rostogolite pe podea, câteva rufe nespalate si televizorul.
nimeni nu se gandise să îl închidă aşa că pe fundal rulau aceleaşi feţe perfid-zâmbitoare,şi aceleaşi ştiri despre întâmplări neverosimile. dintr-un grup de femei care discutau aprins întâmplarea s-a desprins una şi s-a îndreptat spre televizor. a scos cablul din priză murmurând în basma: "Offf…lăsaţi maică mortul măcar acum să aibă parte de linişte….."

...

treptat s-a îndepartat tot mai mult de ceea ce ar fi trebuit să fie. elev silitor, angajat eficient, părinte responsabil, ruină şi apoi pământ. acum se privea în oglindă fără să se recunoască şi îşi scrijelea nefericirea pe pereţi. iată că ajunsese totuşi într-unul din şabloanele societăţii. era o ruină. privea cu ochi goi la şirul nesfârşit de imagini derulate pe ecran,şi se întreba cum aveau să se sfârşească toate. uneori visa cu ochii deschişi dezastre ucigătoare ce lăsau în urma mii de cladiri dărâmate şi râuri întregi de sânge. se închipuia plimbandu-se pe strazi printre cadrave şi resturi, inspirând mirosul acela greu al morţii, şi savurând panorama oraşului strivit sub propriile ziduri. uneori se întreba ce s-ar întâmpla dacă el însuşi ar fi înghiţit de flacări sau acoperit de cărămizi. Realiza atunci că nu ar fi altceva decât una dintre persoanele ale căror rude nu sunt găsite şi care sunt îngropate din bani publici.
***
lumea se îmbulzea curioasă în faţa uşii, iar unii mai îndrăzneţi intraseră până în hol. cu toţii se adunaseră pentru a verifica zvonul care circula în bloc. prima oară când bătranica de la 4 spusese că e posibil ca vecinul ei să fi murit în casă nu a crezut-o nimeni.mai apoi îngrijoraţi de faptul că nu îl mai văzuse nimeni iesind din bloc de săptămâni întregi s-au alrmat.

[foto]

placebo in the cold of the morning
Asculta mai multe audio Muzica »

punct

în camera golită de obiecte a căror utilitate nu o mai înţelegea, se lăsase liniştea de mult. zgomotele şi agitaţia lumii de afară se izbeau de pereţii de beton si nu mai ajungeau până la el. în sfârşit vorbele nu îl mai răneau. timpul se împarţea între lumină şi întuneric, pentru că ceasul care stătea odinioară pe perete se transformase într-o grămăjoară de cioburi şi plastic. singurul lucru care anima încăperea era un televizor vechi şi prăfuit. pe ecran rulau haotic aceleaşi războaie, aceleaşi feţe perfid zâmbitoare şi aceleaşi ştiri despre întâmpări neverosimile. lumea devenise pentru el un circ ale cărui jonglerii şi trucuri le ignora cu desăvârşire. obosise să se tot supună şi din când în când să se răzvrătească împotriva regulilor şi restricţiilor unui sistem ce îi controla toate gândurile şi dorinţele. obosise ca de atâţia ani să-i fie impuse şabloane şi tipare. se săturase de statutul de neadaptat în care societatea hotărâse irevocabil că se încadra.

îşi amintea în răstimpuri de vremea în care crezuse în el, în zâmbete şi promisiuni,în ceea ce alţii spuneau că va fi un viitor fericit, şi mai ales în oameni.cu timpul a realizat că se îndepartează tot mai mult de ceea ce i se cerea să fie. nu suporta ipocrizia şi nonşalanţa cu care îi erau băgate pe gât modelele oamenilor „de valoare".nu suporta gandul că toate acele personalităţi despre care se sriau rânduri întregi de elogii şi laude nu erau la urma urmei decât o mână de oameni cu un oarecare talent.îl enerva ideea de a ignora cu desăvarşire omul din spatele operei, întâmplările şi trăirile din spatele textelor şi nu concepea ca istoria să fie redusă la o înşiruire de date. o astfel de atitudine n-a fost pe placul celorlalţi. era privit ca un element anormal. devenise "un caz".