punct

în camera golită de obiecte a căror utilitate nu o mai înţelegea, se lăsase liniştea de mult. zgomotele şi agitaţia lumii de afară se izbeau de pereţii de beton si nu mai ajungeau până la el. în sfârşit vorbele nu îl mai răneau. timpul se împarţea între lumină şi întuneric, pentru că ceasul care stătea odinioară pe perete se transformase într-o grămăjoară de cioburi şi plastic. singurul lucru care anima încăperea era un televizor vechi şi prăfuit. pe ecran rulau haotic aceleaşi războaie, aceleaşi feţe perfid zâmbitoare şi aceleaşi ştiri despre întâmpări neverosimile. lumea devenise pentru el un circ ale cărui jonglerii şi trucuri le ignora cu desăvârşire. obosise să se tot supună şi din când în când să se răzvrătească împotriva regulilor şi restricţiilor unui sistem ce îi controla toate gândurile şi dorinţele. obosise ca de atâţia ani să-i fie impuse şabloane şi tipare. se săturase de statutul de neadaptat în care societatea hotărâse irevocabil că se încadra.

îşi amintea în răstimpuri de vremea în care crezuse în el, în zâmbete şi promisiuni,în ceea ce alţii spuneau că va fi un viitor fericit, şi mai ales în oameni.cu timpul a realizat că se îndepartează tot mai mult de ceea ce i se cerea să fie. nu suporta ipocrizia şi nonşalanţa cu care îi erau băgate pe gât modelele oamenilor „de valoare".nu suporta gandul că toate acele personalităţi despre care se sriau rânduri întregi de elogii şi laude nu erau la urma urmei decât o mână de oameni cu un oarecare talent.îl enerva ideea de a ignora cu desăvarşire omul din spatele operei, întâmplările şi trăirile din spatele textelor şi nu concepea ca istoria să fie redusă la o înşiruire de date. o astfel de atitudine n-a fost pe placul celorlalţi. era privit ca un element anormal. devenise "un caz".