...

treptat s-a îndepartat tot mai mult de ceea ce ar fi trebuit să fie. elev silitor, angajat eficient, părinte responsabil, ruină şi apoi pământ. acum se privea în oglindă fără să se recunoască şi îşi scrijelea nefericirea pe pereţi. iată că ajunsese totuşi într-unul din şabloanele societăţii. era o ruină. privea cu ochi goi la şirul nesfârşit de imagini derulate pe ecran,şi se întreba cum aveau să se sfârşească toate. uneori visa cu ochii deschişi dezastre ucigătoare ce lăsau în urma mii de cladiri dărâmate şi râuri întregi de sânge. se închipuia plimbandu-se pe strazi printre cadrave şi resturi, inspirând mirosul acela greu al morţii, şi savurând panorama oraşului strivit sub propriile ziduri. uneori se întreba ce s-ar întâmpla dacă el însuşi ar fi înghiţit de flacări sau acoperit de cărămizi. Realiza atunci că nu ar fi altceva decât una dintre persoanele ale căror rude nu sunt găsite şi care sunt îngropate din bani publici.
***
lumea se îmbulzea curioasă în faţa uşii, iar unii mai îndrăzneţi intraseră până în hol. cu toţii se adunaseră pentru a verifica zvonul care circula în bloc. prima oară când bătranica de la 4 spusese că e posibil ca vecinul ei să fi murit în casă nu a crezut-o nimeni.mai apoi îngrijoraţi de faptul că nu îl mai văzuse nimeni iesind din bloc de săptămâni întregi s-au alrmat.

[foto]

placebo in the cold of the morning
Asculta mai multe audio Muzica »